Gradul de noutate si originalitate al proiectului consta īn obtinerea, la nivel nanometric, a unei structuri cu precipitate mici si fin disperse īn matricea de baza, asigurāndu-se astfel o duritate mare, un material stabil, aflat pe curba de stabilitate īntr-o zona optima. Proprietatile aliajelor de aluminiu obtinute prin tehnologia de precipitare dispersa īn stare solida, la nivel nanometric, sunt dependente de precipitarea solutiilor solide suprasaturate; aceasta precipitare se poate realiza īn timp si / sau cu aport termic. Proiectul rezolva aceasta problema prin propunerea unei metode noi de realizare a precipitarii solutiilor solide suprasaturate: īncalziri si raciri repetate prin cicluri termice stationare si tranzitorii alternante, asigurāndu-se obtinerea de precipitate de dimensiuni mai mici si mai fin dispersate īn matricea de baza. Tehnologia de precipitare dispersa īn stare solida pentru cresterea duritatii aliajelor de aluminiu este un proces ce cuprinde mai multe faze:

Aliajele care suporta calire de punere īn solutie trebuie sa īndeplineasca urmatoarele conditii:
- sa admita variatia solubilitatii īn stare solida;
- sa admita un procent ridicat de faze secundare.

Observatii:
- materialul nu se durifica daca exista o cantitate mica de precipitate;
- aliajele bifazice nu se pot deforma plastic la rece pentru ca vor fisura.

Mecanismul de punere īn solutie si precipitare dispersa: structura aliajelor de aluminiu prezinta precipitate la limita grauntilor, iar o data cu īncalzirea materialului peste linia de solubilitate acestea se dizolva obtināndu-se la temperatura tratamentului o solutie solida &alpha, care, īn urma racirii bruste īngheata precipitatele fara ca acestea si se mai separe, obtināndu-se o solutie solida suprasaturata, moale si plastica. Operatia finala de precipitare dispersa īn stare solida conduce, prin īncalziri sub linia solubilitatii si racire lenta, la obtinerea unei faze secundare disperse īn masa solutiei solide astfel īncāt materialul va avea o duritate ridicata. Precipitarea ciclica utilizānd cāmpuri termice se va situa īn zona de maxim, avānd proprietati de duritate a materialului corespunzatoare cerintelor īn vigoare, urmarind ca proprietatile acestea sa se pastreze un timp cāt mai īndelungat.

Precipitatele au diferite forme si pot aparea la marginea grauntilor, īn interiorul acestora sau separat. Fazele procesului de precipitare dispersa: īn diagrama de echilibru Al-Cu, dezvoltarea compusului intermetalic &theta trece prin mai multe faze de tranzitie si anume: initial apar portiuni mici de clusteri de forma unor discuri cunoscute ca zonele Guinier-Preston, dupa care apar fazele metastabile &theta^,, si &theta^, si īn final se formeaza faza stabila &theta .

Durificarea prin precipitare a aliajelor: amplasarea compozitiei aliajelor īn diagrama de echilibru fazic si curbele de variatie a duritatii aliajelor īn functie de durata de īmbatrānire la 130° C cu indicarea naturii precipitatelor formate īn diverse etape.